Iată 3 asemănări și 3 deosebiri între Miorița (balada populară) și desenul lui Lică Sainciuc (ilustrațiile sale pentru Miorița):

Asemănări

1. Tema pastorală – Atât balada, cât și desenul prezintă universul ciobanilor, al naturii și al vieții pastorale.
2. Elemente mitice și simbolice – În ambele apar simboluri esențiale, precum turma de oi, ciobanul și mioara năzdrăvană, care trimit la dimensiunea mitică a textului.
3. Atmosferă meditativă – Atât poezia, cât și ilustrația transmit o stare de liniște, de armonie cu natura și o viziune poetică asupra morții.

Deosebiri

1. Forma de exprimare – Miorița folosește limbaj verbal, metafore și ritm poetic, în timp ce desenul lui Lică Sainciuc exprimă vizual simbolurile prin linii, culori și compoziție.
2. Nivelul de concretizare – Balada sugerează prin cuvinte, lăsând imaginația cititorului să completeze scenele; desenul concretizează vizual personajele și atmosfera, oferind o interpretare proprie a artistului.
3. Perspectiva artistică – Textul popular are o viziune tradițională, arhaică, în timp ce desenul lui Sainciuc poate introduce elemente moderne, stilizate sau personale, reinterpretând balada într-un limbaj vizual contemporan.

Atât balada Miorița, cât și desenul lui Lică Sainciuc prezintă aceeași lume pastorală și aceeași atmosferă mitică, completându-se în transmiterea sensibilității și spiritualității ciobanului. Totuși, cele două opere diferă prin mijloacele artistice folosite: textul sugerează prin cuvinte și imagini poetice, iar desenul oferă o interpretare vizuală personală a artistului. Împreună, ele arată cum aceeași poveste poate fi redată în moduri diferite, dar cu același impact emoțional.

1. Eseu despre „Harap Alb”

Introducere:

• „Harap Alb” este o basmă scrisă de Ion Creangă, publicată în 1877, care combină elemente fantastice cu lecții morale și de viață.
• Tema centrală: trecerea de la copilărie la maturitate, curajul, inteligența și dreptatea.

Cuprins:

• Acțiunea: Povestea urmărește destinul fiului mezin al împăratului, care pornește într-o călătorie inițiatică plină de pericole, întâlnind personaje fantastice și învățând lecții de viață.
• Eroii și ajutorul primit: Harap Alb primește ajutor de la personaje fantastice precum Gerilă, Ochilă, Setilă, care îi oferă abilități speciale.
• Teme și valori: Curajul, loialitatea, prietenia, înțelepciunea și lupta dintre bine și rău.

Încheiere:

• Basmul transmite mesajul că maturizarea și reușita se obțin prin curaj, bunătate și inteligență. Harap Alb devine un erou complet, înțelept și drept.

2. Eseu de caracterizare a lui Harap Alb

Introducere:

• Harap Alb este personajul principal al basmului lui Creangă, simbol al eroului inițiatic care trece prin încercări pentru a-și demonstra curajul și inteligența.

Caracterizare:

• Trăsături fizice: Inițial, fiul împăratului, descris ca frumos și tânăr.
• Trăsături morale și psihologice: Curajos, drept, bun, responsabil, inteligent și altruist.
• Evoluția personajului: La început este neexperimentat, dar călătoria îl transformă într-un erou matur, capabil să facă față provocărilor și să recunoască adevărata valoare a prieteniei și loialității.
• Relațiile cu alte personaje: Este respectuos față de cei mai în vârstă și prietenos cu cei care îl ajută. Demonstrează leadership și altruism.

Concluzie:

• Harap Alb reprezintă modelul de virtute și curaj. Transformarea sa simbolizează maturizarea și dobândirea înțelepciunii prin experiențe.

3. Perspectiva narativă

• „Harap Alb” este scris la perspectivă narativă omniscientă: naratorul cunoaște gândurile, sentimentele și intențiile personajelor.
• Naratorul intervine uneori direct în text, adresându-se cititorului, folosind tonul popular și umorul caracteristic lui Creangă.
• Această perspectivă permite cititorului să înțeleagă atât acțiunile eroilor, cât și mesajul moral al basmului.

Compune şi notează câte un pasaj descriptiv (2-3 enunțuri) care să contureze: un portret; un peisaj.

1. Portret
Chipul ei delicat era luminat de un zâmbet calm, iar privirea caldă, de un albastru adânc, părea mereu atentă la cei din jur. Părul îi cădea în valuri line pe umeri, dându-i un aer de seninătate. Întreaga ei prezență inspira bunătate și o blândețe rar întâlnită.

2. Peisaj
În depărtare, dealurile se unduiau ca niște valuri verzi, pierzându-se într-o lumină aurie de amurg. Un râu limpede curgea liniștit prin mijlocul câmpiei, oglindind cerul rozaliu. Aerul era cald și liniștea răsunătoare, ca o promisiune de pace.

Forma de infinitiv este forma de bază a verbului, așa cum îl găsești în dicționar.
Răspunde la întrebarea „ce să fac?” / „ce să facă?”.

Exemple:

• mănânc → a mânca
• alergam → a alerga
• au citit → a citi
• să fie → a fi

Forma de infinitiv începe de obicei cu „a” (+ verbul):
a merge, a pleca, a vedea, a auzi, a lucra etc.

Aceasta este forma pe care o folosești când vorbești despre verb în general, nu într-o situație concretă.
Iată formele de infinitiv ale verbelor date:

au venit → a veni

ar fi decăzut → a decădea

să se sfiască → a se sfii

păruseră → a părea

am rămas → a rămâne

să fi tăcut → a tăcea

vor fi dispărut (corect: „dispărut”) → a dispărea

am pustii­t → a pustii

țineam → a ține

aș fi încăput → a încăpea

… continuare