Povestire Marusca era o fată bună, harnică și blândă, dar mama vitregă și sora ei, Olena, erau rele cu ea și o puneau mereu la muncă. Într-o zi de iarnă, când afară era ger și zăpadă mare, Olena a vrut toporași (flori de primăvară) și a trimis-o pe Marușca în pădure să-i aducă, deși nu era vremea lor.
Marușca a plecat plângând prin pădurea înghețată. După mult mers, a văzut o lumină și a ajuns la un foc mare, în jurul căruia stăteau doisprezece bărbați – cele douăsprezece luni ale anului. Ea le-a vorbit frumos și le-a spus de ce a venit. Lunile au avut milă de ea, iar Ianuarie i-a dat loc lui Martie pentru puțin timp, ca să vină primăvara. Astfel, au crescut toporași, iar Marușca i-a cules.
Fata s-a întors acasă cu florile. Povestea arată că bunătatea și modestia sunt răsplătite, iar răutatea și lăcomia sunt pedepsite.
Marușca și cele douăsprezece luni – Povestire pe scurt
Marușca era o fată bună și harnică, dar mama vitregă și sora ei erau rele cu ea. Într-o zi de iarnă, a fost trimisă în pădure să caute toporași, deși era ger. În pădure, a întâlnit cele douăsprezece luni ale anului, care au avut milă de ea. Pentru puțin timp au adus primăvara, iar Marușca a găsit florile. Povestea arată că bunătatea este răsplătită.