Rezumat la fragmentul dat: In podul cu vechituri, la lumina slaba a lumanarii, Danut stergea cu radierul mustetile si barba papusii.

Nimic nu se schimbase in pod de cand se despartise de Robinson Crusoe. Acelasi miros, aceeasi pace, aceiasi samburi de piersica uscati si prafuiti.

Subt harnicia radierului, obrajii papusei isi recapatara tenul feminin. Barbia-si arata din nou gropita; buzele-si pierdura aroganta zambetului muschetaresc, regasindu-l pe acel suav. Numai lipsa buclelor mai amintea urgia care se abatuse asupra ei.

Cuprinzand-o c-o mana de mijloc, Danut o indeparta putin, privind-o. In sufletul lui Danut era visul noptii, si-n visul noptii papusa se oglindi.

    „Pacat c-am tuns-o”, dadu din cap Danut.

Papusa din vis semana cu Monica – era chiar Monica; papusa din mana, de cand era tunsa, nu mai semana cu papusa din vis. Si lui Danut ii parea rau, fiindca abia acum isi aducea aminte ca in vis Dumnezeu ii daduse lui papusa care semana cu Monica, si ii batuse inima ciudat, dar nimeni nu stiuse, fiindca-i era rusine de Olguta. Oftand, Danut ii facu loc in lada cu carti, alaturi de Robinson Crusoe. Papusa cu rochita de matasa alba, singura intre atatea carti, avea cocheta dezolare a unei domnite in bejenie. De acuma si pe ea o astepta colbul, ca o batraneta intre straini. Danut inchise capacul.

Noaptea papusii incepu o data cu cantecul cucosilor – si insomnia – fiindca Danut uitase sa inchida ochii de sticla in care aflase melancolic de ce se saruta Fat-Frumos cu Ileana Cosanzeana cand erau singuri.

La loc de cinste in capul mesei, samovarul de arama

Rezumat text

Fragmentul prezinta un moment introspectiv si melancolic al lui Danut, care se afla in podul cu vechituri. La lumina unei lumanari, el incearca sa refaca aspectul papusii sale, stergandu-i cu un radier mustatile si barba desenate. Atmosfera podului este neschimbata, evocand amintiri legate de Robinson Crusoe si de pacea locului.

In timp ce o priveste, Danut isi aminteste visul sau, in care papusa semana cu Monica, o fata de care pare sa fie atras. Ii pare rau ca a tuns papusa, pentru ca acum nu mai seamana cu Monica din vis. Isi aminteste, de asemenea, de momentul in care Dumnezeu i-a daruit acea papusa in vis, simtind emotii puternice, dar ascunse din cauza rusinii fata de Olguta.

Cu regret, Danut pune papusa in lada cu carti, alaturi de Robinson Crusoe, si simte ca papusa, acum deteriorata, va fi uitata, ca o „domnita in bejenie”. Inchide lada, dar uita sa ii inchida ochii de sticla, lasand-o prada unei nopti pline de melancolie. Fragmentul se incheie cu o mentiune despre un samovar de arama, care probabil simbolizeaza trecerea timpului si nostalgia copilariei.