Rezumat Sticletele de Mihail Sadoveanu este o povestire cu multă sensibilitate, în care autorul vorbește, de fapt, despre libertate, bunătate și legătura dintre om și natură.
Povestirea îl are în centru pe un copil (naratorul, din amintire) care primește sau găsește un sticlete (o pasăre mică, frumoasă, cu pene colorate). Pasărea este ținută într-o colivie. La început, copilul este încântat de ea — îi place cum arată, cum cântă, o admiră și o îngrijește.
Dar, pe măsură ce timpul trece, copilul observă că pasărea:
- nu mai cântă la fel de vesel
- este neliniștită
- pare tristă și slăbită
Își dă seama că, deși el o iubește, sticletele suferă în captivitate, pentru că locul lui este în natură, liber, pe cer și prin copaci.
Într-un moment de înțelegere și milă, copilul ia o hotărâre grea, dar frumoasă:
deschide colivia și lasă pasărea liberă.
Sticletele zboară spre cer, iar copilul rămâne cu un amestec de tristețe (că l-a pierdut) și bucurie (că a făcut ce era bine pentru el).
Ce vrea să spună autorul (mesajul operei)
Sadoveanu transmite mai multe idei profunde, printr-o întâmplare simplă:
Libertatea e mai importantă decât posesia
Chiar dacă iubești ceva, nu înseamnă că ai dreptul să-l ții prizonier.
Adevărata iubire înseamnă uneori să dai drumul, nu să păstrezi pentru tine.
Bunătatea adevărată înseamnă să te gândești la celălalt
Copilul trece de la bucuria egoistă („e pasărea mea”) la o înțelegere matură:
„Ce e bine pentru mine nu e neapărat bine pentru el.”
Este un moment de creștere sufletească.
Respectul pentru natură
Sadoveanu, care iubea enorm natura, arată că:
- animalele nu sunt jucării
- fiecare ființă are rostul ei în lumea naturală
- omul nu trebuie să domine, ci să înțeleagă
Pierderea ca lecție de maturizare
Copilul învață că unele lucruri frumoase nu pot fi ținute lângă tine pentru totdeauna. E o lecție despre despărțire, sacrificiu și maturizare.
Pe scurt, într-o propoziție:
Sadoveanu ne arată că iubirea adevărată înseamnă libertate, nu stăpânire.… citeste online Rezumat Sticletele