Rezumat Poezia Povestea codrului scrisă de Mihai Eminescu
descrie frumusețea și măreția codrului, considerat un adevărat
împărat al naturii. Codrul este locuit de numeroase creaturi,
iar el le protejează și le oferă viață. Luna, Soarele și Luceferii
sunt purtate pe cerul său, în jurul său se adună dame și
curteni din neamul Cerbului.

Autorul invită pe cineva drag să se alăture în explorarea codrului
și să se bucure din nou de simplitatea și bucuria copilăriei, unde
norocul și iubirea par jucării. Îi sugerează că natura însăși a pus
întreaga sa creativitate pentru a crea un cadru mai frumos decât
orice păpușă, pentru a-l face pe cel drag să se simtă special.

Amândoi se vor aventura prin lume, rătăcind singuri, și se vor odihni
lângă un izvor care curge sub un tei. În timp ce adorm, teiul le va oferi
umbra sa, iar prin somn vor auzi sunetul buciumului de la stânele de oi.

Pe măsură ce se apropie, vor simți inima bătându-le una lângă cealaltă.
Luna strălucește peste izvoarele albe, iar în jurul lor se adună nobilii curții,
cum ar fi caii mării, bourii cu steme pe frunte, cerbii și ciutele sprintene.

Rezumat Poezia Povestea codrului versuri

Întrebându-se cine sunt și de ce se află la sfaturi, gazda lor, teiul,
se deschide și răspunde că cei doi îndrăgostiți visează în visul
codrului de fagi, trăind într-o … continuare